Dar scrie mult mai frumos! Multumesc, Alina Downunder!
Pentru poveste si impresii, clic aici.
Si blogul Alinei aici.
Ce mai, as putea sa incetez sa mai scriu si sa fac trimiteri la cuvintele ei. Poate povestea mea va fi intru totul ca a ei, sper, pentru ca e tare frumoasa. Ceea ce pot spune cu certitudine este ca simturile imi soptesc exact aceleasi lucruri ca si ei despre experienta asta a imigrarii. Si despre tara pe care am lasat-o in urma. Si despre oamenii intre care traiesc in acest moment.
Am multi amici care au fata de Lumea Noua sentimente de la desconsiderare la dispret. Da, asa e, Lumea Noua e prea noua si ca atare pare lipsita de valoarea pe care am invatat sa o dam istoriei, artei, muzeelor...dar viata lor e mai linistita si mai echilibrata decat a Europenilor.
Inca o data, multumesc Alina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu