Iata-ma plecata din Romania. Nu fug de un loc, merg catre altul. Nu fug de “foarte rau” (desi primesc vesti tot mai rele din tara), incerc sa ma indrept catre “mai bine”. Si catre o schimbare. Am inchis o bucla. Dupa 17 ani petrecuti in Bucuresti, Romania, Europa … ma indrept catre Lumea Noua cu o o speranta si o curiozitate realiste si rezonabile. Nu ma astept la “caini cu covrigi in coada” ci la o schimbare care imi e necesara. Mi-era dor de o schimbare. Si am ales o schimbare mare. Si care nu e lipsita de greutati, tristete si putina durere in suflet, dar nici de bucuria descoperirilor pe care le fac zilnic si nici de aceea de a fi avut curajul sa ma gandesc ca mai e ceva de vazut, dincolo de limitele frumoase dar comfortabile la care ajunsesem…o sa am ce povesti nepotilor…ai mei sau ai prietenilor mei :):):).
Asadar…
Dupa un zbor greu pana la Viena, in timpul caruia am crezut ca o sa imi explodeze urechile, am inceput cu…o coada. Coada la check-in-ul pentru tranzitul catre Toronto era cam mare. Am stat aproape 40 de minute la coada. Initial am vrut sa las sa se elibereze “coada cea mare”. Ar fi fost, probabil, o greseala, pentru ca s-a eliberat foarte greu. Eram 2 zboruri transatlantice la aceeasi ora si la 2 porti alaturate, iar check-in-ul se facea la acelasi ghiseu. Bun, am reusit sa fac check-in-ul si apoi ne-am imbarcat intr-un zbor lung, dar nici pe departe atat de neplacut pe cat ma asteptam. Pentru cei care au probleme cu urechile in timpul zborului cu avionul: nu va faceti probleme. M-au durut numai la decolare si la aterizare, spre marea mea bucurie. In rest…mi-am amintit cu placere de exercitiile de stretching care finalizau antrenamentele de “inca 10” (“prietenii stiu de ce” :)…vezi aici). La fiecare ora-ora jumate, hopa sus de pe scaun si cateva miscari, pret de 4-5 minute. Asta e pentru cei care urmeaza sa vina incoace si nu stiu toate detaliile astea :). Orice miscare e buna, nu trebuie sa stati in scunul ala 8 ore jumate cat dureaza zborul! Sau si mai bine: e interzis sa stati tintuiti in scaunul ala cat dureaza zborul. Si hidratare. Multa. De preferat apa plata si nu “cateva picaturi intr-un kil de vinishor” :).
O alegere buna a fost sa aleg un zbor care sa dureze pe un interval orar in care eram activa in Romania. Adica in timpul zilei. Am plecat din tara la ora 8:30 ora Romaniei si am ajuns in Toronto pe la ora 10 seara (tot ora Romaniei) ceea ce a facut ca zborul sa nu imi fie atat de greu, eu fiind o “diurna” convinsa.
La aterizare, am trecut ca prin branza prin procedurile de imigrare, nu i-a interesat sa stie de ce am ales sa merg in Ontario in loc de Quebec (de vreme ce tot procesul de imigrare a fost pe partea franceza- Quebec). Asadar, dupa verificarea pasaportului si inainte de a-mi ridica bagajele de la cala, e un intermezzo pentru imigranti (carora nu li se spune imigranti, ci new-comers to Canada, ca nu e frumos sa ne spunem imigranti, da?). Intermezzo-ul a constat in 3 ghisee, unde ti se pun niste stampile pe niste acte, ti se da un “bulletin de Canada” temporar, care este confirmarea de rezidenta permanenta si o gramada de brosuri despre Canada si procedurile prin care trebuie sa treci. Bagaje, vama (unde am fost crezuta pe cuvant ca nu am droguri, arme, bauturi si mancare in bagaje), totul cu zambete pe fata (chiar si cu glume cu ofiterul de vama, care mi-a spus ca se bucura pentru mine ca intru in Canada cu pofta de glume :)…asta dupa ce in aceeasi dimineata, cand plecasem din tara, incercasem sa zambesc si sa glumesc cu tipa de la verificarea de securitate din Otopeni si imi taiase elanul cu un “fara atatea detalii, doamna, treceti”…grhhhhh) si apoi…Canada.
Care pentru mine inseamna revederea cu prieteni dragi pe care nu i-am vazut de o eternitate :). Inseamna un nou mod de viata, un loc in care lumea zambeste (fara implicare personala, dar zambeste), in care “magazinul de la colt” este de dimensiunea lui Billa sau Mega Image si e deschis in fiecare zi de la 8 dimineata la 12 noaptea (inclusiv sambata si duminica), in care autostrada trece prin oras …5 benzi, nu 2…in care, pana sa intre in centru, autostrada are 7 benzi pe sens, in care totul este maaaaaaaaaaaaaaare si muuuuuuuuult (de exemplu, aragazul meu de acasa din Romania incape in cuptorul din casa prietenei mele…da, stiu, am mai spus asta cuiva…am dezvoltat o obsesie :)). In care aerul miroase a curat chiar daca sunt aproape de o mega-hiper-metropola si la cativa kilometri de o centrala nucleara. In care am invatat un nou mod de a deschide fereastra sau apa de la chiuveta.
Primul stop: LCBO :). Al 2lea stop: pe mocheta, unde am tras un “power nap” de 10 minute in drum spre pat.
Apoi un somn bun si…sa inceapa viata Canadeza.
Dintre lucrurile familiare: Body Shop, care nu e nici pe departe atat de “high end” si de sclivisit aici. Bineinteles, McDonalds, KFC, Starbucks. Aldo (magazine de pantofi pe care le-am vazut si in Bucuresti), G4S (firma de paza si protectie…de asemenea vazuta si in Bucuresti)… si cam atat deocamdata. Ah…si am gasit cafeaua mea preferata…Lavazza.
Diferente? O gramada!
Pentru doamne: Apa usuca pielea foarte tare, iar cosmeticele cu care am venit din tara sunt aproape inutile. Pentru ca cele de aici sunt pe formula potrivita pentru a hidrata pielea cumsecade. Sampoane…nici sa nu va ganditi sa va faceti stoc din tara.
Sistemul de sanatate aflu ca nu e cine stie ca, ca e criza mare de medici dar ca nici nu se primesc medici “din afara sistemului”. Deci, daca ajungi la urgente in Canada, poti sa stai 24 de ore fara sa se uite nimeni la tine. Sper sa nu fie cazul. Insa exista alte avantaje: de exemplu ca serviciile medicale se platesc o singura data si ca nu se fac improvizatii explozive in spitale (vezi ce s-a intamplat in maternitatea Giulesti ). Iar poporul asta pare sanatos :).
In magazine…am fost in rai. Au raioane intregi de instrumente, materiale si accesorii pentru pasiuni gen margelit, cercelit si picturit. … cercei si cutii pictate? aici au toate sansele sa se lase cu lucruri superbe, pentru ca ai de la ce sa incepi :)
Cat despre magazinele de haine, pantofi si genti..deocamdata nu le-am investigat, dar tinem aproape.
Mancarea e … normala. Lume, lume, am mancat rosii cu gust de rosii, nu de plastic! Ciudat, nu?
Ah, tot despre magazine…am gasit si versiunea Canadiana a Dragonului Rosu (sau Marele Dragon? Ca nu am stiut niciodata cum se numeste): Dollarama . Nu toate produsele sunt de luat acasa, dar pe unele chiar merita sa le iei la pretul respectiv.
Dupa ce saptamana trecuta am trait experienta traversarii Toronto-ului noaptea (care m-a marcat), azi am fost prima ZI in “Marele Oras”. Ca turist. De una singura. Mi-a placut. Cam inalt pentru un incepator :), dar o experienta pe care astept cu nerabdare sa o repet. INSA: am ajuns inapoi acasa RUPTA de oboseala.
Pentru poze click aici.
Sunt si lucruri pe care nu ma asteptam sa le vad…Metroul e vechi si uratel (dar bine intretinut), tramvaiele la fel… Trenurile de navetisti, insa, arata BETON. Cred ca la capitolul mijloace de transport in comun, Bucurestiul are un ascendent asupra Toronto-ului. Haideti, dati cu pietre in mine, urati-ma, dar asa e!
Lectia de azi a fost: “nu avem noi lucruri noi chiar peste tot, dar nu-i asa ca pe alea pe care le avem le intretinem suficient de bine ca sa nu fie nevoie sa cheltuim mult din banii “contribuabililor” pentru a le inlocui tot timpul? Si contribuabilii respecta bunul public suficient de mult incat noi sa nu trebuiasca sa bagam bani multi (tot banii lor) in a-l intretine.”
Ce am iubit prima data in Canada si voi iubi intotdeauna? CHIPMUNKS :)… http://en.wikipedia.org/wiki/Chipmunk
Ce nu am iubit si nu o sa iubesc, probabil, niciodata: BANCILE! Nici acum nu imi vine sa cred ce experienta am avut eu cu bancile: pentru a-mi deschide un cont curent aici a trebuit sa imi stabilesc intalnire (de O ORAAAAAAAAA) la banca? Si nu se poate in aceeasi zi, programarea se face pentru “maine”. In Romania o deschidere de cont se face in 5 minute la ghiseu. Bine, dupa o coada de 55 de minute ;)
Cred ca nici o poveste a nimanui nu m-ar fi putut pregati pentru ceea ce urmeaza sa traiesc in Lumea Noua. E total diferita de Europa. E … alta lume. Care uneori te suprinde, alteori de plictiseste. Pana acum singurele locuri de care imi e dor sunt Viena si Italia :). Si mi-e dor de oameni, de multi oameni…
Inca nu am multe experiente de povestit, dar… Deocamdata imi place aici si raman :).
Cu multa bucurie!
RalooK
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu